Dictionar medical oftalmologic

Acest dictionar medical oftalmologic vine in ajutorul dumneavoastra deoarece contine explicatii ale unor termeni medicali din domeniul oftalmologiei. Termenii medicali oftalmologici au fost catalogati alfabetic.

Termeni medicali oftalmologici care incep cu litera A.

Abcesul palpebral – o infectie acuta, in acest caz, localizata la nivel ocular, palpebral, care de recunoste ca fiind o colectie purulenta bine delimitata, formata in urma distrugerilor tesuturilor generate de o serie de paraziti, sau microbi.

Ablefaria – afectiune grava care consta in absenta pleoapelor sau inlocuirea acestora cu un tesut membranos; se asociaza cu absenta globului ocular si alte malformatii grave.

Abraziunea corneeana – una dintre ele mai frecvente leziuni oculare si de asemenea, una din cele mai neglijate. Ea consta de fapt in lezarea prin zgarierea, oricat de fina, a epiteliului corneean, pierzandu-se astfel integritatea corneei. Abraziunile corneene pot fi de diverse dimensiuni, de la milimetrice la abraziuni de ordinul centimetrilor, insa de cele mai multe ori se vindeca fara a lasa sechele importante. Daca insa vindecarea se face printr-o cicatrice de dimensiuni importante, atunci pot sa apara complicatii. Desi sunt foarte frecvente, ele nu sunt intotdeuna diagnosticate, se vindeca de la sine rapid si nu au consecinte.

Accident vascular ocular – consta in pierderea brusca a vederii din cauza formarii unui cheag de sange sau din cauza intreruperii fluxului sanguin la structurile vitale ale ochiului.

Acomodarea vizuala – capacitatea cristalinului de a-si modifica convexitatea si grosimea pentru a permite focalizarea obiectelor aflate la diferite distante. Pierderea acestei proprietati duce la diminuarea vederii, deoarece obiectele nu mai sunt focalizate bine.

Acromatopsia – reprezinta absenta vederii colorate.

Acuitatea vizuala – capacitatea perceptiei vizuale sau gradul in care o persoana poate distinge detalii fine.

Afachia – absenta congenitala a cristalinului datorata lipsei formarii placodului cristalinian. Clinic pacientul este un hipermetrop si nu poate face acomodatie.

Agnozia vizuala – incapacitatea de a recunoaste cu ajutorul vazului, atunci cand pacientul nu este orb, formele sau semnele cunoscute: obiecte, imagini, culori, litere, cifre etc.

Alacrimia – afectiune care apare in urma lipsei congenitale a glandelor lacrimale si apare pare in cadrul anoftalmiei sau criptoftalmiei.

Albinism – afectiune ereditara caracterizata prin absenta melaninei in melanocite. Clinic se manifesta prin depigmentarea parului, tegumentelor si structurilor oculare.

Alergii – caracterizate de senzatie de mancarime, roseata, inflamatie, lacrimare.

Amaurosis fugax – pierderea vederii monoculare tranzitorii care apare ca o perdea care se lasa in cimpul visual al ochiului. Dureaza citeva secunde dar poate dura minute si ore. Durata depinde de etiologia pierderii vederii.

Ambliopia (“ochi lenes”) – vederea slaba a unui ochi, care nu s-a dezvoltat normal in copilarie. De obicei, este afectat un singur ochi, dar exista posibilitatea ca ambii ochii sa fie afectati.

Angiom conjunctival – tumora benigna a vaselor sangvine sau limfatice cu localizare in membrana conjunctiva a ochiului.

Angiomul coroidei – tumora vasculara benigna, foarte rara a corodei aparand mai mult in ochi enucleati.

Angiom orbitar – tumora benigna a vaselor sangvine sau limfatice cu localizare in orbita. Se manifesta prin exoftalmie.

Angiom palpebral – tumora benigna a vaselor sangvine sau limfatice cu localizare in pleoapa.

Aniridia – se manifesta prin absenta irisului sau prin reducerea acestuia la un rudiment stromal inelar periferic de aproximativ 1 mm situat in spatele limbului sclero- corneean. Subiectiv se insoteste de fotofobie si scaderea acuitatii vizuale. Poate asocia alte anomalii oculare dar si somatice printe care tumora Wilms, de aceea se impun investigatii paraclinice pentru detectia precoce a acesteia. Tratamentul este mai mult paleativ si vizeaza indepartarea fotofobiei prin folosirea de ochelari fumurii si lentile de contact cu iris colorat.

Anizocoria – anomalie rara ereditara caracterizata prin inegalitatea diametrelor celor doua pupile. Reflexele pupilare sunt normale spre deosebire de anizocoriile dobandite (traumatice, uveitice, tabetice, glaucomatoase) in care aceste reflexe sunt absente sau alterate.

Anizometropia – diferenta de dioptrii intre ochi.

Ankiloblefaronul – se manifesta prin imposibilitatea deschierii fantei palpebrale cauzata de solidarizarea marginilor celor doua pleoape prin intermediul unei membrane. Tratamentul consta in sectionarea acestei membrane.

Anoftalmie – malformatie congenitala caracterizata prin absenta unuia dintre globii oculari sau a ambilor.

Anomalia Axenfeld – consta in asocierea embriotoxonul posterior cu procese iriene proeminente aderente la inelul Schwalbe.

Anomalia Peters – cuprinde leucom corneean la nivelul caruia apar defecte endoteliale si stromale. Apare in asociere cu cataracta, glaucom (in 50 % din cazuri) si leziuni generale (palatoschizis, buza de iepure, defecte cardiace, s. a. ). Una din cauze o poate constitui inflamatia intrauterina, caz in care apar si sechele ale inflamatiei: precipitate endoteliale, vascularizatie corneeana.

Anomalia Rieger – cuprinde embriotoxonul posterior, atrofia stromei iriene si procese iriene proeminente care pot asocia sinechii anterioare periferice, pseudopolicorie si glaucomul (50 % din cazuri).

Aparatul lacrimal – totalitate a organelor care secreta si excreta lacrimile si pelicula lacrimala. Aparatul lacrimal este alcatuit din glande lacrimale (principale si accesorii) si cai lacrimale.

Aplazia papilara – afectiune rarisima si grava care presupune absenta papilei, a nervului optic si a unei portiuni de retina avand drept consecinta clinica existenta enei cecitati congenitale necurabile.

Apraxie oculara – imposibilitatea de a fixa sau de a urmari cu privirea un obiect anume.

Apraxie vizuala – imposibilitatea subiectului de a schita din memorie un desen elementar (de exemplu: o floare, o casa).

Arcul juvenil (embriotoxonul anterior) – reprezentat de prezenta in periferia corneei a unei formatiuni inelare opace asemanatoare gerontoxonului. Asociaza aniridei, sclere albastre, megalocornee.

Arcul senil (gerontoxon) – consta in aparitia bilateral a unor opacifieri inelare, periferice ale stromei avand o latime de cca. 1, 5 mm. Epiteliul nu este afectat. Marginea periferica a arcului este regulata pe cand cea centrala difuza. Procesul incepe in partea superioara si inferioara a corneei progresand apoi sub forma de arc de cerc. O zona de cornee transparenta de 0, 5 mm grosime desparte gerontoxonul de limbul scero-corneean.

Arterita temporala – inflamatia unei artere de la nivelul creierului care furnizeaza sange nervului optic.

Arsurile corneei – leziuni corneene necrotico-inflamatorii produse de contactul cu un agent chimic (acizi sau baze tari), electric, termic sau actinic (radiatii). Agentul cauzator produce in prima etapa necroza tisulara care este urmata de edem si inflamatie.

Astenopia – conditie oftalmologica care se manifesta prin simptome nespecifice cum sunt oboseala, durerea in sau in jurul ochilor, vedere incetosata, cefalee si ocazional vedere dubla. Simptomele apar frecvent dupa citit, lucru la computer. Cind se concentreaza asupra unei cerinte vizuale intense, cum este tintirea continua a unei carti sau monitor de computer, muschiul ciliar se contracteaza. Acest fapt determina iritarea ochiului si discomfortul. Tintirea unui obiect la distanta pentru o ora amelioreaza problema.

Astenopia acomodativa sau oculara (oboseala oculara) – sindrom cu etiopatogenie complexa. In acest caz, amplitudinea acomodativa este normala, persoana incepe lectura fara dificultate, dar efortul nu poate fi sustinut. Se manifesta prin ochi obositi, durerosi, senzatie de usturime, arsura, mancarime si uscaciune oculara, senzatia de nisip in ochi, inrosire oculara, lacrimare, cefalee, ameteli. Daca lectura este intrerupta pentru cateva momente, privirea fiind indreptata spre infinit, lectura poate fi reluata, dar simptomele reapar.

Astigmatismul – o boala oftalmologica manifestata printr-o deformare a corneei care atrage dupa sine o refractie defectuoasa a razei de lumina in globul ocular. In cazul astigmatismului, razele de incidenta de lumina alba ce sosesc la ochi sub forma de raze paralele vor suferi un proces intens si inegal de refractie, si prin urmare, cu cat aceasta refractie diferentiată va fi mai mare, cu atat astigmatismul va fi considerat mai grav.

Ataxie oculara – coordonare dificila sau imposibila a miscarilor globului ocular.

Atrofia corioretiniana in sector – se prezinta sub forma unei regiuni depigmentate, de dimensiuni variabile, care intereseaza fie o zona restransa in jurul conusului fie intreaga portiune inferioara a retinei ajungand pana la ora serrata. In regiunea afectata de atrofie se obiectiveaza o miopie.

Atrofia nervului optic – moartea nervului responsabil de transmiterea stimulilor vizuali de la segmentul de receptie al analizatorului vizual (ochiul) catre creier.

Axa vizuala – linia dreapta care porneste de la fovee la un punct privit de ochi.

Termeni medicali oftalmologici care incep cu litera B.

Biomicroscopia – o tehnica de examinare microscopica pe viu a polului anterior vitrosului si polului posterior, prin realizarea de sectiuni optice ale mediilor oculare. Examenul se realizeaza prin obtinerea unei iluminari in focar, cu ajutorul unei lampi cu fanta care realizeaza o veritabila sectiune optica a mediilor transparente asociata cu utilizarea unui microscop care da o imagine marita, apropiata de cele din histologie.

Blefarita – inflamatia pleoapelor poate cauza iritatii oculare cronice, lacrimare, senzatie de corp strain si scuame la nivelul genelor.

Blefarochalazisul – asemanator clinic cu epiblefaronul doar ca in patogenie este implicata o modificare degenerativa a dermului si o relaxare a septului orbitar. Atat blefarochalazisul cat si epiblefaronul pun adesea mai mult probleme estetice dar pot duce si la aparitia ptozei si implicit a limitarii campului vizual caz in care necesita excizia excesului de piele, a unei portiuni din orbicular si intarirea septului orbitar.

Blefaroconjunctivita – inflamatia concomitenta a pleoapelor si a conjunctivei globului ocular sau alt fel spus asocierea blefaritei cu o conjunctivita.

Blefarofimoza – ingustare a fantei palpebrale, de obicei congenitala.

Blefaroplastia – operatia care corecteaza aspectul de ochi “cazuti” prin indepartarea excesului de piele si tesut adipos din zona respectiva.

Blefaroptoza (caderea pleoapei) – reprezinta caderea anormala a pleoapei. Este o afectiune generata de anomalii ale muschiului ridicator al pleoapei superioare care se manifesta prin caderea pleoapei superioare. Mai este cunoscuta medical sub de numirea de ptoza. Un ptozis afecteaza de cele mai multe ori un ochi si nu ambii.

Blefarospasm – contractie spasmodica, involuntara, a muschiului orbicular al pleoapelor. Afectiune dobandita constand in contractii involuntare ale muschilor pleoapelor. Un blefarospasm nu are o cauza cunoscuta. El poate aparea in decursul anumitor afectiuni ale ochiului sau ale pleoapei ori dupa paralizie faciala periferica (prin atingerea nervului facial). El este insotit adesea de o lacrimare in cursul masticatiei (sindromul lacrimilor de crocodil). Aceasta forma de tic poate sa mai fie asociata cu contractii tonice ale muschilor superficiali ai fetei, de pe aceeasi parte (hemispasm facial).

Buftalmia – se manifesta prin cresterea diametrului anteroposterior al globului ocular si a diametrului corneei ceea ce provoaca hipertensiune oculara. Sub actiunea acesteia sclera se subtiaza, capata o nuanta albastruie si este predispusa la rupturi chiar la cele mai mici traumatisme.

Termeni medicali oftalmologici care incep cu litera C.

Caile lacrimale – reprezentate printr-un sistem de conducte care au rolul de a transporta lacrimile din fundul de sac conjunctival in meatul inferior al foselor nazale.

Camera anterioara a ochiului – spatiul cuprins intre cornee si iris. Acest spatiu contine umoarea apoasa un lichid transparent, care circula in interiorul ochiului fiind permanent secretat si eliminat proces foarte important in mentinerea constanta a tensiunii intraoculare. Cand apare un dezechilibru ce duce la cresterea tensiunii intraoculare apare boala numita glaucom.

Camera posterioara a ochiului – zona dintre iris, cristalin si corpul ciliar, ce contine umoare apoasa.

Camp vizual – totalitatea punctelor din spatiu pe care un ochi imobil le poate percepe.

Cantoplastie – interventie chirurgicala destinata alungirii fantei palpebrale.

Cantus – unghiul intern sau extern facut de pleoapele deschise.

Cataracta – boala care ataca ochiul si se manifestă prin opacifierea cristalinului sau a capsulei lui.

Celulita orbitala (oculara) – celulita localizata in jurul ochilor. Este o forma de celulita ce poate apare atat la adulti cat si la copii, manifestandu-se prin dureri oculare, limitarea miscarilor globului ocular si tulburari de vedere. Este o afectiune grava care necesita tratament imediat pentru a preveni leziunile oculare grave cu risc de cecitate.

Chalazion – prezenta unei mici formatiuni tumorale la nivelul pleoapei, insotita sau nu de durere locala, inrosire, tumefiere, prurit (mancarimi) ale pleoapelor, fotosensibilitate.

Cheratita – inflamatie acuta sau cronica a corneei, care se manifesta prin aparitia unor noduli la marginea sau in interiorul acesteia.

Cheratoconul – termen medical pentru corneea cu forma de con. Cheratoconul este o afectiune care in general nu manifesta simptome pana in ultimii ani ai adolescenţei. Este o “eroare de programare” congenitala a cresterii corneei, avand drept rezultat un viciu de refractie care, pe masura ce avanseaza, devine tot mai greu de corectat. In cazul cheratoconului, structura corneei este slabita, astfel incat aceasta se subtiaza si ajunge la forma de con.

Chisturi congenitale – anomalie cunoscuta si sub denumirea de „dacryops” constand in existenta congenitala a unor formatiuni lichidiene in unghiul superoextern al ochiului. Chisturile contin lacrimi cu o dominanta a componentei seroase sau mucinoase. Expresia clinica este aparitia exoftalmiei uneori chiar importanta.

Chistul dermoid – o formatiune pseudotumorala de dimensiuni mici elastica, mobila si bine delimitata situata spre unghiul palpebral extern. Tratamentul consta in extirparea chirurgicala inclusiv a capsulei pentru a preveni viitoare recidive.

Cicloplegie – paralizia muschiului ciliar care se manifesta prin imposibilitatea de acomodare la vederea de aproape. Se insoteste, de obicei, de paralizia muschilor irisului (midriaza).

Cilii incarnati – apar datorita directiei anormale de crestere a acestora astfel incat acestia ies pe fata conjunctivala a pleoapei.

Cilii moniliformi – au aspectul de sirag de margele (sunt strangulati din loc in loc).

Cistinoza – tulburare metabolica ereditara constand in imposibilitate metabolizarii cistinei fapt care duce la depozitarea acesteia intracelulara sub forma de cristale. Intereseaza diferite tesuturi si organe printre care si conjunctiva si corneea.

Colobom – orice anomalie congenitala care apare in relatie cu dezvoltarea pleoapelor, a irisului, cristalinului, coroidei, retinei si nervului optic. Transmiterea este ereditara si are caracter dominant.

Colobomul cristalinului – anomalie a dezvoltarii fibrelor zonulare care se manifesta sub forma lipsei unei portiuni din cristalin. Poate fi asociat cu un colobom uveal inferior.

Colobomul irian – consta intr-o lipsa de substanta ce intereseaza suprafata iriana (cel mai frecvent sectorul inferior) in diferite grade (intre 1/6 si 1/3 din suprafata iriana), uni- sau bilaterala. Pupila capata un aspect caracteristic de “gaura de cheie”.

Colobomul papilar atipic – este foarte rar constand in prezenta unei excavatii la nivelul jumatatii inferioare a papilei. Functia vizuala poate fi alterata de marimea colobomului, de eventuale leziuni asociate ale globului ocular sau posibile complicatii.

Colobomul papilar tipic – anomalie cu transmitere autosomal dominanta care poate aparea izolat sau in cadrul colobomului corioretinian constand in lipsa unei portiuni variabile ca intindere din papila optica si retina cu respectarea vaselor retiniene.

Conjunctiva – membrana cu rol de protectie, care acopera fata anterioara a sclerei si fetele posterioare ale celor doua pleoape. Conjunctiva este subtire, neteda si transparenta; ea are capacitatea de a forma anumite secretii care vor lubrefia suprafata corneei.

Conjunctivita – reprezinta inflamatia conjunctivei.

Conjunctivita alergica perena – forma mai putin frecventa de conjunctivita alergica, in care simptomele sunt prezente pe tot parcursul anului. Principalii alergeni implicati in conjunctivita alergica perena sunt parul animalelor, praful si penele. Desi simptomele pot aparea pe tot parcursul anului si sunt mai putin severe decat cele ale conjunctivitei alergice sezoniere, acestea se pot agrava sezonier.

Conjunctivita alergica sezoniera – cea mai comuna forma de conjunctivita alergica, apare ca reactie la polenul plantelor si mucegai. Este adesea o consecinta a rinitei alergice (febra fanului).

Conjunctivita de Newcastle – un tip de boala oculara de etiologie virala. Boala Newcastle poate induce aparitia unei conjunctivite cu caracter benign, in care simptomatologia nu este foarte zgomotoasa.

Conjunctivita difterica – tip de infectie a membranei conjunctivale produsa de bacilul Loffer.

Conjunctivita gonococica (conjunctivita purulenta) – se manifesta prin infectii severe situate la nivelul mucoasei conjunctivale. Pacientul se prezinta cu secretii purulente abundente, edem palpebral si chemozis (edematierea membranei conjunctivale). Conjunctivita gonococica se dezvolta in organism din cauza unui gonococ.

Conjunctivita lemnoasa – boala a globului ocular destul de rar semnalata, care apare mai ales la persoanele tinere de sex feminin. Boala determina afectarea membranei conjunctivale, care va prezenta exudate pseudomembranoase cu caracter recidivant; frecvent este afectata si corneea.

Conjunctivita papilara giganta – tip de conjunctivita asociata cu purtarea lentilelor de contact. Acest tip de conjunctivita se considera a fi o reactie alergica la proteinele din solutia ce realizeaza fixarea lentilelor. Asa cum arata si numele, papile gigante apar pe suprafata interioara a pleoapelor superioare.

Conjunctivita vernala – forma cronica de conjunctivita, care apare de cele mai frecvent primavara si toamna. Aceasta poate afecta permanent vederea si apare mai frecvent la barbati decat la femei, in special la copii sub 10 ani, care au un istoric de alergii. In general copiii se vindeca de aceasta afectiune pana ajung la maturitate.

Conusul congenital – defineste o suprafata regulata, semilunara, localizata in axa disversiei asociate al carei planseu este mai profund decat planul retinei invecinate.

Corectopia – afectiune ereditara ce se defineste printr-o pozitie anormala (ectopica) a corneei in periferia irisului.

Coroideremia – se manifesta prin absenta coroidei si a epiteliului pigmentar retinian. Fundul de ochi reprezentat de sclerotica capata o nuanta alb cenusie vizibila prin retina transparenta.

Coroidoza – o alteratie vasculara degenerativa neinflamatorie a coroidei.

Cornee – situata in partea din fata a ochiului, are functia de a focaliza lumina si de a apara ochiul de factori externi, avand un rol major in functia vizuala, fiind stratul transparent curbat al ochiului.

Corneea farinata Vogt – consta in aparitia predescemetic in stroma corneeana profunda a unor pete (depozite) mici de culoare gri bogate in lipofuscina. Este asimptomatica si prezinta importanta clinica din puctul de vedere al diagnosticului diferential cu distrofiile evolutive.

Corneea guttata – consta in prezenta unor mici excrescente localizate central la nivelul membranei Descemet si endoteliului. Microscopic se observa variatii ale numarului, marimii si formei celulelor endoteliale. Celulele endoteliale produc colagen descemetic cu o structura anormala dand corneei aspectul de „ argint batut ” in lumina reflectata. Afectiunea care evolueaza bilateral asimetric nu afecteaza in sine vederea ci determina aparitia unui edem corneean.

Corneea plana – apare ca o consecinta a opririi din dezvoltare a corneei de obicei in lunile a 4-a sau a 5-a a vietii intrauterine astfel incat raza de curbura ramane aceeasi cu a scleroticii iar refractia ramane foarte redusa 20-30 D. Acuitatea vizuala este scazuta (puterea dioptrului ocular variaza de la +7 la -9 D) la aceasta contribuind si asocierea altor anomalii oculare cum ar fi aplazia retinei, coloboame, sclerocornee cu reducerea preponderent a diametrului vertical, cataracta congenitala.

Coroida – este o componenta a globului ocular, o membrana vasculara si pigmentara, situata intre sclerotica si retina. Ea este de culoare neagră și e puternic vascularizată. Are rol în hrănirea ochiului.

Coroideremia – se manifesta prin absenta coroidei si a epiteliului pigmentar retinian. Fundul de ochi reprezentat de sclerotica capata o nuanta alb cenusie vizibila prin retina transparenta.

Corp vitros – gel vascos care ocupa spatiul cuprins intre fata posterioara a cristalinului si fata interna a retinei.

Corpii Hassall- Henle – constituie proliferari localizate ale membranei Descemet avand aceasi structura cu aceasta. Apar ca niste proeminente spre camera anterioara situate la periferia corneei pe care o pot invada spre centru odata cu inaintarea in varsta ozazie cu care are loc si cresterea numarului acestora.

Cortexul vizual – zona a creierului ce interpreteaza imaginile receptionate de catre ochi.

Cristalin – unul din mediile transparente ale ochiului. Acesta functioneaza ca o lentila, razele de lumina captate suferind in ochi 3 refractii, dintre acestea 2 avand loc in cristalin.

Criptoftalmia – consta in lipsa fantei palpebrale. Polul anterior al ochiului este acoperit de un tesut rezultat din fuziunea fara demarcatie a celor doua pleoape, superioara si respectiv inferioara. Diferenta de ablefarie consta in calitatea acestui tesut care este normal in criptoftalmie. Corectia se face chirurgical.

Cromatopsia – incapacitatea de a percepe distinct culorile. Daca nu urmezi un tratament medicamentos, cromatopsia poate fi unul din simptomele unei afectiuni numite ochiul diabetic. In cazul acestei afectiuni pana si micile fluctuatii ale nivelului de glucoza din sange pot conduce la aceste schimbari de vedere.

Termeni medicali oftalmologici care incep cu litera D.

Dacrioadenita – inflamatie a glandei lacrimale, caracterizata prin inrosirea si umflarea tesuturilor la nivelul pleoapei superioare, in portiunea ei dinspre tampla.

Dacriocistita – inflamatie, acuta sau cronica, a sacului lacrimal, situat intre unghiul intern al ochiului si nas.

Dacriocistorinostomie – interventie chirurgicala prin care se stabileste o comunicare directa a sacului lacrimal cu cavitatea nazala.

Dacriops – chist al glandei lacrimale.

Daltonismul (cecitate cromatica) – o stare patologica, o tulburare a vederii cromatice, constand in incapacitatea de a deosebi unele culori de altele (mai ales rosul de verde), deoarece fie receptorul responsabil pentru culoarea verde fie cel pentru culoarea rosie nu funcționează deloc și astfel persoanele vad in negru sau gri.

Degenerescenta – modificare regresiva a tesuturilor si functiilor cu reducerea corespunzatoare a randamentului util.

Degenerescenta maculara – boala oftalmologica in urma careia apare distrugerea vederii centrale. Este caracterizata de vedere neclara.

Dermatita pleoapelor (dermatita de contact a ochiului) – inflamatie alergica a pleoapei cu contactul direct de alergeni. Femeile, in special, intampina aceasta problema din cauza reactiilor alergice la conservantii din produsele de machiaj (de exemplu, creme de ochi, creioane ochi, rimel, si unghiilor poloneze – de la frecarea ochilor cu degetele).

Degenerescenta miopica – degenerscenta a vitrosului care apare la miopi, se aseamana ca tablou cu degenerscenta senila si evolueaza spre decolare posterioara de vitros si colaps.

Dermatosalazisul – afectiune destul de rara care se caracterizeaza prin pierderea elasticitati tesuturilor pleoapei; acestea se subtiaza , rezultand un exces cutanat (ca o hartie creponata). Cel mai frecvent apare la nivelul pleoapelor superioare, putand afecta vederea.

Dermolipomul – formatiune care este formata din tesut conjunctiv dens, fibros, care este acoperita de epiteliu pavimentos stratificat cheratinizat. Aceasta formatiune se afla in regiunea supero-externa a conjunctivei si aderenta la aceasta.

Dezlipirea de retina – o afectiune grava caracterizata prin desprinderea retinei de la nivelul insertiei sale. Deoarece retina nu-si indeplineste functiile in mod adecvat in cazul acestei boli, cecitatea (pierderea permanenta a vederii) poate apare daca retina nu este suturata in 24-72 de ore.

Dezlipirea de retina regmatogena – este cauzata de aparitia unei rupturi sau gauri retiniene care permit acumulare de lichid asa numitul transsudat coroidian intre cele doua foite pe care le cliveaza din aproape in aproape. Gaurile retiniene pot fi consecinta unei atrofii.

Dezlipirea de retina prin tractiune – apare prin contractia tesuturilor de neoformatie aderente la fata interna a retinei. Acest tesut se formeaza in vitros si este consecinta unor proliferari fibroase sau fibrovasculare si organizari conjunctive posttraumatice sau postinflamatorii.

Dezlipirea de retina exsudativa – este produsa de acumularea de lichid in spatiul subretinian in lipsa rupturilor neuroepiteliului si actiunii fortelor de tractiune.

Dioptria – o unitate de masura a puterii de refractie a lentilelor. O dioptrie reprezinta puterea de refractie a unei lentile convergente care are focarul situat la distanta de 100 cm.

Diplopia – conditia in care obiectele sunt percepute ca fiind dublate.

Discorie – forma anormala a pupilei.

Discromatopsia (lipsa de perceptie a culorilor) – implica dereglarea functionala sau lipsa celulelor de la nivelul retinei responsabile de perceptia culorilor.

Distrofia Cogan – cunoscuta si sub denumirea de distrofia microchistica sau distrofia in harta sau in picatura. Pete de culoare gri sau microchisturi pot fi observate prin retroiluminare in stratul epitelial central. Liniile in functie de grosime si dispunere dau aspectul de amprenta sau harta geografica.

Distrofie endoteliala (distrofia endoteliala Fuchs) – Se manifesta intr-un prim stadiu evolutiv prin semne de cornee guttata la care ulterior se adauga progresiv edemul stromei, bule epiteliale si fibroza subepiteliala. Ingrosarea membranei Descemet insotita de instalarea edemului stromal duce la aparitia cutelor descemetice. La nivelul endoteliului corneean se formeaza depozite pigmentare. Datorita edemului corneea isi dubleaza grosimea in portiunea centrala (ajunge la 1mm), iar la nivelul epiteliului apar bule care se rup. Sensibilitatea corneeana aproape dispare. Semnele majore sunt scaderea acuitatii vizuale si durerea oculara datorata ruperii bulelor de edem epitelial.

Distrofia inelara Reis-Bücklers – afectiune cu transmitere autosomal dominanta care intereseaza indeosebi membrana Bowman si se manifesta in primii ani de viata ai copilului. Modificarile observate constau in opacitati corneene centrale superficiale cu aspect de harta geografica si opacitati inelare neregulate subepitelial.

Distrofia Meesmann (distofia epiteliala juvenila ereditara) – afectiune cu transmitere autosomal dominanta care apare in primii doi ani de viata manifestandu-se printr-o usoara scadere a acuitatii vizuale si fenomene iritative. Leziunile constau in mici opacitati punctiforme si vezicule epiteliale localizate in dreptul fantei palpebrale si vizibile prin retoiluminare.

Distrofia polimorfa posterioara – afectiune bilaterala si asimetrica, cu transmitere autosomal dominant, aparuta in primii ani de viata exprimandu-se clinic foarte variabil (grupe de vezicule izolate pe fata posterioara a corneei, benzi late cu margini dintate, corectopie, sinechii largi iridocorneene, edem stromal).

Distrofia reticulara – distrofie corneana produsa prin depozitarea de amiloid in partea anterioara a stromei corneene.

Termeni medicali oftalmologici care incep cu litera E.

Ectopia cililor – anomalie care consta in prezenta cililor la nivelul pleoapelor in alte locuri decat cel normal. Indepartarea lor se face prin excizie sau electroliza.

Ectopia cristalinului – consta in pozitia anormala a acestuia cu sau fara parasirea saculuicapsular. In functie de gradul de deplasare se manifesta clinic sub doua forme subluxatieatunci cand cristalinul nu paraseste sacul capsular si luxatia cand acesta paraseste lojacristaliniana. Chiar daca la nastere este doar putin deplasat cu varsta evolueaza spreluxatie. Se manifesta clinic prin scaderea vederii, astigmatism, diplopie si iridodonezis partial.

Ectropionul – rezultatul slabiciunii musculare. Se poate asocia unei conditii de fond cum ar fi dermatita alergica sau lupus eritematos. Pleoapa inferioara se intoarce spre exterior, uneori facand lacrimile sa curga peste marginea pleoapei inferioare in jos pe obraz in loc sa curga prin sistemul de drenaj lacrimal. Este exact opusul entopionului.

Eczema pleoapelor – afectiune relativ necunoscuta in ceea ce priveste bolile ce pot afecta ochii. Eczema este o afectiune cutanata care prezinta cateva caracteristici cum ar fi: leziuni eritemo-veziculare care sunt insotite de mancarime si focare de spongioza epidermica care corespund acestor leziuni.

Eczema atopica – apare de obicei din cauze genetice. Boala are o incidenta mai mare in randul copiilor si adolescentilor. De obicei, pacientii care sufera de eczema atopica se pot confrunta si cu alergii alimentare sau respiratorii.

Eczema de contact – apare de obicei cand pielea pleoapelor a fost expusa actiunii unor substante cum ar fi: medicamente, coloranti sintetici sau cosmetice din comert.

Eczema de etiologie complexa – poate fi seboreica, varicoasa, alimentara, de origine interna sau cea asociata cu anumite maladii genetice.

Embriotoxonul anterior (arcul juvenil) – reprezentat de prezenta in periferia corneei a unei formatiuni inelare opace asemanatoare gerontoxonului. Asociaza aniridei, sclere albastre, megalocornee.

Embriotoxonul posterior – consta intr-o ingrosare cu deplasarea centrala a marginii anterioare a inelului Schwalbe (jonctiunea intre reteaua trabeculara si membrana Descemet) devenind vizibila cu ochiul liber. Se transmite autosomal dominant si poate asocia alte anomalii ale polului anterior (filamente iriene, cornee plana, coloboame, etc.) sau sindroame sistemice.

Emetropie – vedere normală, proprietate a ochiului de a vedea normal.

Emfizemul conjunctival – traumatism al conjunctivei. Apare prin fracturarea peretelui nazal sau orbitar. Aerul din sinus se infiltreaza inconjunctiva care apare tumefiata, palida si transparenta iar la palpatie se simte crepitatia caracteristica.

Entropion – termen medical ce descrie o malpozitie a genelor (anexele pleoapelor) care se caracterizeaza prin existenta unei directii inverse de crestere. Mai precis, in loc sa fie directionate spre exterior (cum este normal) ele sunt orientate spre interior si se afla in permanenta in contact cu ochiul. Genele agreseaza si irita ochiul, ceea ce determina aparitia unor leziuni conjunctivale si corneene (cu cicatrizare ulterioara). Aceasta afectiune poate sa apara la toate grupele de varsta insa este mai frecventa la adulti. Apare si la nou nascuti ca defect congenital.

Epiblefaronul – defineste prezenta unui pliu cutanat orizontal paralel cu marginea libera a pleoapei. Daca nu dispare cu varsta se practica excizia semilunara a excesului tegumentar.

Epicantus (cuta mongoloida) – consta in existenta bilaterala a cate unui pliu musculocutanat, cu directie verticala care acopera unghiul intern. Este o anomalie transmisa autosomal dominant destul de frecventa (2-5% din populatie). Apare datorita unui exces tegumentar sau insertiei aberante a unor fibre apartinand orbicularului.

Epifora – exces de lacrimare care indica o functionare anormala a aparatului lacrimal. O epifora rezulta din obstruarea canalului lacrimonazal sau dintr-un ectropion al pleoapei inferioare. Lacrimile nu sunt atunci evacuate pe caile lacrimare catre fosele nazale si curg pe obraji.

Episclera – membrana fibroasa a ochiului situata intre sclera si conjunctiva, care constituie suportul nutritiv al sclerei.

Episclerita – inflamatie a episclerei. O episclerita survine de cele mai multe ori la adultul tanar. Ea nu are, in general, o cauza specifica. Uneori ea este consecutiva unei conectivite sau este favorizata de un teren alergic. Episclerita se traduce printr-o inrosire a albului ochiului, insotita de o jena moderata, de o lacrimare intermitenta si de o usoara sensibilitate a ochiului la lumina. Ea este destul de putin dureroasa.

Epitarsul (sortul conjunctival) – afectiune uni- sau bilaterala constand in existenta unei cute anormale a conjunctivei tarsale mai ales la nivelul pleoapei superioare aparuta probabil ca o consecinta a unor inflamatii intrauterine a conjunctivei.

Erizipelul pleopoapei – dermatita acuta infectioasa, denumita si branca. Afecteaza pielea si tesutul celular subcutant, inclusiv la nivel palpebral; erizipelul este produs de infectiile cu streptococ de grup A (streptococul hemolitic), si mult mai rar de infectiile cu streptococ de grup C. Leziunile astfel rezultate se vor localiza mai ales la nivelul fetei si extremitatilor. Initial streptococul se localizeara la nivelul nazofaringelui; de aici, se poate raspandi catre teritoriile cutante unde exista leziuni sangerande chiar si de mici dimensiuni (zgarieturi, escoriatii, etc).

Euriblefaron – anomalie a deschiderii palpebrale; consta intr-o largire exagerata a deschiderii fantei palpebrale permitand vizualizarea fundului de sac conjunctival.

Exoftalmie (ochi umflati) (Boala Graves) – inflamarea structurilor din spatele ochilor (exoftalmie sau marirea ochilor); este adesea un simptom al unei afectiuni numita hipertiroidism (Boala Graves). Boala Graves este cauzata de o hiperproductie a hormonului tiroidian denumit tiroxina. In cazuri grave, boala Graves – prin marirea globilor oculari – poate conduce la vedere dubla.

Exotropie – strabism divergent. Defect al paralelismului axelor vizuale, caracterizat printr-o deviatie a axei unui ochi in raport cu celalalt si asociat cu o tulburare vizuala.

Euriblefaron – consta intr-o largire exagerata a deschiderii fantei palpebrale permitand vizualizarea fundului de sac conjunctival.

Termeni medicali oftalmologici care incep cu litera F.

Fanta palpebrala – deschiderea dintre pleoape.

Flegmonul pleoapei – reprezinta o supuratie difuza – inflamatie acuta a tesutului celular, in absenta necrozei; flegmonul nu are tendinta la limitare (infectia difuzeaza); infectia se dezvolta de obicei la nivelul tesutului celular subcutanat sau la nivelul interstitiilor conjunctive. In cele mai multe cazuri, flegmonul este produs de infectia cu streptococ, si mult mai rar de infectia cu stafilococ sau anaerobi.

Flocoane vitreene – petele mici sau norii care se misca in campul vizual. Aparent, aceste pete sunt pe suprafata frontala a ochiului, dar ele sunt de fapt in interior.

Fosetele colobomatoase – mici excavatii, in general unilaterale (95%) constand din lipsa de substanta la nivelul suprafetei capului nervului optic. Culoarea leziunilor variaza: gri pentru cca. 60 % dintre ele, alb-galbui 30 % si negru 10 %. Profunzimea depresiunilor variaza intre 0, 5 si 25 dioptrii. In timp poate aparea o decolare seroasa cu dezvoltarea unei maculopatii.

Fosfena – senzatia de a avea in fata ochilor fulgere luminoase, albastrui sau albe, vizibile mai bine noaptea si care se repeta des in acelasi loc. O fosfena este provocata de o tractiune a vitroasei pe retina. Ea survine mai ales la persoanele invarsta si anunta adesea o ruptura de retina, care poate antrena dezlipirea ei. Unele fosfene sunt, de asemenea, provocate de un traumatism al globului ocular.

Fotofobia – intoleranta anormala la lumina. Fotofobia nu este neaparat o fobie tipica, ea aparand adesea pe un fond fiziopatologic. Bolnavul nu suporta lumina si incearca sa o evite strangand din pleope sau facand intuneric in incapere.

Fotopsia – perceptia vizuala a unor scantei, pete luminoase sau a unor dungi in forma de fulger. Poate aparea local sau in intreg campul vizual, si poate indica afectarea temporara sau permanenta a vederii. In majoritatea cazurilor, fotopsia semnaleaza despartirea membranei vitroase posterioare in doua straturi. Stratul intern se dataseaza de retina, iar cel extern ramane fixat de aceasta. Fotopsia poate aparea ca rezultat al tractiunii exercitate de membrana vitroasa asupra retinei, al hemoragiei cauzate de o ruptura aparuta in capilarele retinei, sau al corpilor vitrosi solizi ce plutesc in lichidul vitros.

Fovea centralis – o parte din ochi localizata in central regiunii maculare a retinei. Fovea este respnsabila de vederea centrala care este necesara la oameni pentru citit, urmaritul televizorului, condusul masinilor sau orice alta activitate in care detaliile vizuale sunt de importanta primara.

Fund de ochi – parte posterioara a interiorului ochiului (papila optica, retina si vasele sale), care se poate observa direct prin cornee si cristalin cu ajutorul unui aparat optic special.

Fundus – partea posterioara a globului ocular accesibila oftalmoscopului.

Termeni medicali oftalmologici care incep cu litera G.

Gene – fire subtiri de par care protejeaza ochiul de particolele straine.

Gerontoxon – aparitia unui arc de cerc in jurul irisului – arc senil format din colesterol, care se depoziteaza in jurul irisului sau corneei. Apare la varstnici, mai ales in randul femeilor si mai ales in cazul persoanelor de culoare decat in cazul celor albi. Nu afecteaza vederea.

Glanda lacrimala – glanda din cavitatea orbitala care produce lichidul ce umezeste ochiul. Glanda lacrimala principala este situata in unghiul superoextern al orbitei trimitand si o prelungire palpebrala (numita si glanda accesorie Rosenmuller). Ea are o secretie seroasa paroxistica (reflexa).

Glandele accesorii – sunt situate la nivelul conjunctivei tarsale, intratarsal sau sub forma de celule libere pe suprafata conjunctivei. Glandele accesorie asigura secretia mucoasa bazala, permanenta.

Glandele sebacee – sunt localizate la nivelul dermului; ele se deschid cel mai adesea la nivelul foliculului pilos; numarul glandelor sebacee este semnificativ mai crescut in regiunile corpului acoperite cu fire de par.

Glandele supranumerare – glande in plus fata de cele normale situate ectopic la diferite nivele ale ochiului (iris, orbita, dermoidul limbului, corp ciliar, etc.). Manifestarea clinica este aparitia sindromului ochiului lacrimos cu lacrimare excesiva (epifora).

Glaucomul – este o afectiune caracterizata prin lezarea nervului optic, motiv pentru care campul de vizibilitate este redus.

Globul ocular – organul ce asigură funcţia vizuală, fiind un organ neuro-senzorial, cu formă sferică. Prezintă o parte anterioară ce este transparentă şi poartă denumirea de cornee. Globul ocular are un diametru antero-posterior de 21-26 de mm la emetropi, pe când la hipermetropi axul este mai mic, iar la miopi axul este mai mare.

Goma – leziune caracteristica sifilisului tertial – se prezinta ca un nodul de consistenta ferma ce se poate dispune in grosimea pleoapei; ulterior, nodulul se poate eroda si va elimina un continut cremos de culoare galbuie.

Termeni medicali oftalmologici care incep cu litera H.

Halourile colorate – sunt percepute ca cercuri colorate in jurul surselor de lumina si apar in glaucomul acut, edemul cornean.

Halucinatiile vizuale – reprezantari fara obiect real (formate in lipsa oricarui stimul exterior) dar de care pacientul nu este constient. Pot fi elementare – fotopsii (strafulgerari) sau complexe (personaje, animale, flori).

Halucinozele – tulburari senzoriale de scurta durata constand in reprezentari fara obiect. Pacientul este constient de aceasta si nu prezinta stari psihopatice si alterari ale constientei.

Hemangiomul coroidei – tumora situata profund, in spatiul subretinian care histologic se prezinta sub forma unui angiom cavernos cu spatii vasculare pline cu sange. Afectiunea apare aproape intotdeauna in cadrul sindromului de angiomatoza encefalotrigeminala Sturge- Weber-Krabbe.

Hemeralopia – incapacitatea de adaptare la lumina crepusculara sau la intuneric.

Hemoragii intraoculare – presupun inrosirea brusca a conjunctivei oculare. Cauzele pot fi: hipertensiune, traumatisme oftalmologice etc.

Hemoragia subconjunctivala – are loc atunci cand un vas de sange de sub conjunctiva se sparge si sangereaza. Poate sa apara spontan sau de la tuse, ridicarea de greutati, sau varsaturi. In unele cazuri, se poate dezvolta dupa o interventie chirurgicala la ochi sau dupa diverse traumatisme. Hemoragia subconjunctivala tinde sa fie mai frecventa in randul celor cu diabet zaharat si hipertensiune arteriala.

Herpesul ocular – infectie virala recurenta care poate conduce la tulburari grave de vedere. Se manifesta prin eruptii sub forma de vezicule dureroase.

Heterocromia iriana – consta intr-o pigmentare inegala a irisului in doua sectoare diferite ale aceluiasi ochi (forma unilaterala) sau coloratie diferita a irisului celor doi ochi (forma bilaterala). Exista trei forme clinice: forma simpla nu are semnificatie patologica, forma consecutiva leziunilor simpaticului cervical si heterocromia complicata Fuchs care asociaza ciclita si cataracta.

Hialoza asteroida (Bola Benson sau synchisis albescens) – afectiune benigna rara (0, 04-0, 5%) intalnita la persoanele in varsta (raportul barbati/femei fiind de 2/1). Se manifesta prin aparitia la nivelul vitrosului a unor particule rotunde, de culoare alb-galbuie dispuse in siraguri sau ciorchine (aspect ecografic de fulgi de zapada).

Hipermetropia (sau hipermetropismul) – o afectiune a ochiului, caracterizata prin formarea imaginii in spatele retinei, ceea ce face ca imaginea sa devina incetosata. Hipermetropia apare când diametrul antero-posterior al globului ocular este mai mic decât normal. Persoanele ce sufera de hipermetropie vad bine la distanta si vad obiectele departate mai aproape decat sunt in mod obisnuit, desi tulburarile sunt si la nivelul vederii de aproape si la vederea la distanta.

Hipertelorism – modificare a aspectului facial, caracterizata prin marirea distantei dintre globii oculari; apare in unele sindroame genetice, precum Sindromul Down.

Hipertensiunea oculara – consta in cresterea valorilor tensiunii oculare peste limita normala, adica peste 21 mm Hg.

Hipertricoza – dimpotriva o exagerare a dezvoltarii cililor atat in grosime si lungime cat si ca numar. Cilii pot fi dispusi in doua trei randuri. Rezolvarea problemei se face prin electroliza foliculilor.

Hipofosfatezemia – boala ereditara severa cu transmitere recesiv autosomala produsa de mutatii la nivelul genelor care codeaza fosfatazele alcaline. Se manifesta clinic prin multiple malformatii scheletice insotite adesea de fracturi ale oaselor lungi, edentatie totala precoce, sclere albastre si nefrocalcinoza care conduce adesea la deces.

Hipopion – supuratie in camera anterioara a ochiului, intre cornee si iris. Un hipopion se manifesta printr-un nivel orizontal alb-galbui, vizibil prin ochi. O punctionare a camerei anterioare a ochiului confirma diagnosticul si poate pune in evidenta care este germenele in cauza. Aceasta afectiune este tratata prin administrarea de antibiotice, pe cale generala sau locala.

Hipoplazia papilara – desemneaza o diminuare congenitala uni- sau bilaterala a dimensiunilor papilei si nervului optic.

Hipotonia oculara – scaderea tensiunii intraoculare sub valoarea de 7 mm Hg.

Hipotricoza – absenta cililor sau inlocuirea acestora cu cativa oeri subtiri si rari; apare in alopecii. Problema mai degraba de natura estetica se poate remedia cu ajutorul chirurgiei plastice.

Hippus – succesiune rapida de contractari si dilatari pupilare independente de lumina si convergenta. Apare in diferite afectiuni nervoase, dar mai frecvent apare in paralizii de nerv oculomotor comun, scleroza in placi. Se mai intalneste si in afectiuni cardiovasculare cu variatii mari de tensiune. In acest caz este vorba despre un adevarat puls al irisului cu punct de plecare vascular.

Termeni medicali oftalmologici care incep cu litera I.

Ichtioza – afectiune cu caracter ereditar (transmitere legata de X) care se manifesta prin ingrosarea si uscarea excesiva a tegumentelor pleoapelor, dar nu numai, care capata un aspect solzos. Procesul avanseaza cu varsta iar tratamentul simptomatic consta in administrarea de unguente pentru inmuierea pielii. Asocierea congestiei tegumentare defineste eritrodermoichtioza.

Inelul alb limbic Vogt – degenerescenta subepiteliala a colagenului manifestata prin aparitia la varstnici a unor formatiuni punctiforme, aciculare de culoare alba (depozite de saruri de calciu) localizate la nivelul limbului nazal si temporal.

Inflamatia nervului optic – nu se cunosc cauzele inflamarii nervului optic. In multe cazuri aceasta apare fara cauze externe aparente, in prezenta unei alte tulburari in organism, ca de exemplu o infectie etc. S-au sugerat diverse asocieri cu unele afectiuni de natura virala sau inflamatorie, insa nu se pot dovedi.

Iridodializa – separarea sau ruperea traumatica sau chirurgicala a irisului de la insertia sa.

Iridoplegie – paralizia sfincterului pupilar al irisului, de obicei asociata cu cicloplegie, fiind rezultatul unui traumatism, inflamatiei sau utilizarii instilatiilor oculare cu medicamente pupilo-dilatatoare.

Iridotomie – interventie chirurgicala care consta din sectionarea irisului utilizand un bisturiu sau laser YAG.

Iris – parte a ochiului, si este o diafragma opaca prevazuta cu o deschidere numita pupila, prin care trec razele de lumina catre cristalin. Irisul are pigmenti care dau culoarea ochilor.

Irita – inflamatie oculara ce afecteaza irisul si corpul ciliar. O iridociclita este o afectiune relativ frecventa, acuta si cronica, atingand adesea ambii ochi si cu tendinta de a recidiva.

Izocoria – egalitatea in dimensiuni a pupilelor celor doi ochi.

Termeni medicali oftalmologici care incep cu litera J.

Joc pupilar – expresie pentru a defini miscarile libere ale pupilei la lumina si intuneric sau la instilarea de colir cu efect midriatic sau miotic. Jocul pupilar dispare in afectiuni iriene inflamatorii din cauza edemului si a bridelor care fixeaza irisul la fata anterioara a cristalinului (sinechii posterioare).

Termeni medicali oftalmologici care incep cu litera K.

Keratectazia – consta intr-o cornee opaca care prezinta o proeminenta inspre fanta palpebrala. Ca etiologie este incriminata keratita intrauterina urmata de perforarea corneei.

Keratita cu entamoeba – apare din cauza igienii precare a lentilelor de contact care cauzeaza aceasta infectie rara dar foarte grava a ochilor.

Keratita fungica – apare mai frecvent pe leziuni preexistente ale corneei cum ar fi keratoconjunctivita sicca sau ulcere traumatice. Abuzul de antibiotice si de steroizi in aplicatii locale precum si orice stare insotita de diminuarea imunitatii constituie factori favorizanti ai aparitiei keratitelor fungice. Aparitia keratitelor fungice este in general precedata de un traumatism minor cu un corp vegetal (ramuri de copaci), caruia nu i se da importanta de catre pacient.

Keratoconjunctivita – inflamatie simultana a conjunctivei si a corneei. O keratoconjunctivita este o complicatie frecventa a unei conjunctivite.

Keratoconjunctivita atopica – tip de conjunctivita alergica, care este asociat cu dermatita atopica a pleoapelor si fetii. Simptomele includ roseata, mancarime, arsuri, lacrimare, secretii vascoase si umflarea pleopelor. Varsta de debut este, de obicei, inainte de 20 de ani la pacientii cu istoric de alergii, mai ales rinite alergice si astm bronsic.

Keratoconul – boala in care corneea isi schimba forma, luand un aspect bombat, de con.

Keratoconul circumscris posterior – consta intr-o excavatie a fetei posterioare a corneei situata central sau paracentral fara afectarea curburii anterioare. Defectul este adeseori unilateral, neevolutiv si asimptomatic (poate asocia uneori ambliopie).

Keratoglobul – distrofie congenitala ectatica neprogresiva, caracterizata prin subtierea intregii cornee si proeminenţa acesteia sub forma sferica, globuloasa.

Keratopatia neurotrofica – leziune a epiteliului si stromei corneene datorata unei denervari a corneei.

Keratotomie arcuata – incizie curba efectuata la periferia corneei, folosita la reducerea astigmatismului.

Keratotomie radiara – interventie chirurgicala indicata in reducerea miopiei.

Termeni medicali oftalmologici care incep cu litera L.

Lacrima – secretia glandei lacrimale, cu rol in mentinerea umiditatii corneei. Lacrimile sunt un lichid usor alcalin, care conţine saruri, proteine, enzime.

Lagoftalmie paralitica – scurtare aparenta a pleoapei superioare cu relaxarea pleoapei inferioare de cauza neurologica, care impiedica acoperirea completa a globului ocular.

Lenticonul – deformare conica sau sferica a fetei anterioare sau posterioare a cristalinului in regiunea axiala. Aceasta protruzie determina astigmatism cristalinian influentind dezvoltarea acuitatii vizuale. Corectia se face chirurgical.

Lentila – piesa realizata dintr-un material transparent (sticla, material plastic, etc.), cu doua suprafete opuse in general curbe, folosita singura sau impreuna cu alte piese similare pentru a concentra sau diverge lumina si a forma imagini ale obiectelor. Lentilele se bazeaza pe fenomenul de refractie a luminii, adica schimbarea direcţiei de propagare a acesteia la trecerea dintr-un mediu transparent in altul.

Leucom – opacifierea definitiva a corneei globului ocular, din cauza unui tesut cicatriceal format de cele mai multe ori in urma unor boli inflamatoare a corneei sau a unui traumatism ocular.

Limfangiomul palpebral – tumora imprecis delimitata. Pleoapa la nivelul carei se localizeaza aceasta tumora, se prezinta edematiata, iar tegumentul supraiacent este albicios si neregulat; microscopic, vasele limfatice prezinta o crestere in diametru (ectaziate).

Limfedemul conjunctival congenital – conditie foarte rara ce apare datorita malformatiilor vaselor limfatice (staza limfatica). Semnul major este edemul dur al conjunctivei bulbare, unilateral sau bilateral.

Luxatia cristalinului in camera anterioara – se manifesta prin: scaderea vederii, fenomene iritative date de contactul cristalinului cu endoteliul cornean si aparitia glaucomului secundar prin blocarea mecanica a unghiului iridocorneean. Obiectiv, cristalinul se vede in camera anterioara ca o pata de ulei. Tratamentul este chirurgical si consta in extractia cristalinului.

Luxatia cristalinului sub conjunctiva – apare dupa contuzii violente care conduc la rupturi sclerale cu deplasarea cristalinului pana sub conjunctiva. Interventia chirurgicala se impune de urgenta practicandu-se indepartarea cristalinului si sutura plagii sclerale. Acesti globi sunt compromisi functional si cu potential de aparitie a oftalmiei simpatice.

Luxatia posterioara a cristalinului – in vitros, se manifesta prin scaderea vederii ce poate fi corectata cu lentile sferice convexe de putere ridicata (+10, +11 dioptrii). De obicei luxatia posterioara este bine tolerata. La examenul oftalmoscopic se vede cristalinul luxat in vitros. In timp pot aparea complicatii: uveita facoantigenica si glaucomul secundar. Tratamentul este chirurgical (extractia cristalinului) si poate fi temporizat atata timp cat cristalinul este bine tolerat.

Termeni medicali oftalmologici care incep cu litera M.

Macula – mica zona situata in centrul retinei. La nivelul maculei se afla majoritatea fotoreceptorilor cu conuri (care ne permit sa vedem detaliile, sa citim, sa recunoastem fetele, sa conducem). Cand macula este bolnava, afectiunea se numeste maculopatie.

Madaroza (madarosis) – pierdere a sprancenelor sau a genelor.

Maladia Stargardt – forma de degenerare maculara transmita genetic, intalnita la copii si la persoanele tinere. In primele faze ale bolii apar modificari retiniene si anomalii ale epiteliului retinian. Acuitatea vederii centrale este afectata, progresiv, iar in stadiul avansat poate fi afectata si perceptia asupra culorilor.

Meibomita – infectia mai multor glande sebacee Meibomius. La examenul clinic se observa cum pleoapele afectate sunt intens edematiate. Pacientul prezinta o intensa senzatie de jena locala. Daca pleoapele sunt comprimate, puroiul acumulat la nivelul glandelor sebacee va fi eliminat sub forma unei secretii cu caracter vascos.

Melanomul benign al conjunctivei – apare sub forma unei formatiuni foarte usor proeminenta, mobila pe planurile subjacente, de culoare brun neagra situata in preajma limbului sclero-corneean sau a plicii semilunare. Au o crestere marcata atat in dimensiuni cat si ca pigmentare inainte de pubertate dar fara a prezenta risc de malignizare.

Melanomul malign coroidian – afectiune rara dar cea mai frecventa tumora maligna oculara. Apare in general dupa varsta de 50 ani afectand in mod egal ambele sexe. Se dezvolta in majoritatea cazurilor pe nevi preexistenti, dar si dupa inflamatii oculare sau traumatisme. Simptomatologia cuprinde scaderea acuitatii vizuale, distorsiunea imaginilor, afectarea campului vizual, exoftalmia, congestie perikeratica.

Megalocorneea – defineste situatia in care corneea are diametrul orizontal mai mare de 13 mm dar nelegata de glaucom congenital si avand o structura histologica normala. Are o transmitere recesiv legata de sex (90 % din cazuri sunt barbati) si este de obicei bilaterala. In general apare izolata dar se poate asocia si cu anomalii sistemice cum ar fi sindromul Down, sindromul Marfan, sindrom Alport. De-a lungul vietii se poate complica cu glaucom secundar tardiv, cataracta presenila sau ectopia cristalinului.

Megalopapila – papila optica mai mare decat cea considerata statistic normala.

Melanomul ocular – apare de cele mai multe ori pe coroida (membrana pe care se afla retina) si primele simptome sunt scaderea acuitatii vizuale a ochiului afectat. Fiind vorba despre un melanom, acesta se dezvolta in celulele care produc melanina (pigmentul responsabil de culoarea tenului), la fel ca in cazul melanomului tegumentar. Ca si forma de cancer primara (izbucneste la nivelul ochiului), cel ocular este o forma destul de rara.

Membrana epipapilara – apare sub forma unui voal conjunctiv, fin, transparent care acopera in totalitate sau partial discul optic.

Membrana vasculara – acopera secţiunea posterioara a sclerei de care adera retina, cu care este strans legata. Membrana vasculara este responsabila pentru alimentaţia sangvină a structurilor intraoculare. In cazul afecţiunilor retinei membrana vasculara deseori este implicata in procesul patologic. In membrana vasculara nu sunt terminatii nervoase, de aceea in cazul afecţiunii acesteia nu apar dureri, care semnaleaza de obicei anumite neregularitati.

Metamorfopsie – vederea deformata a obiectelor.

Microblefaria – anomalie caracterizata prin pleoape de dimensiuni mai mici dar de structura normala. Uneori poate asocia simblefaron temporal. In cazurile accentuate se manifesta prin imposibilitatea inchiderii fantei palpebrale (lagoftalmie) cu toate consecintele nefaste care decurg din aceasta (ochi uscat, keratoconjunctivita de expunere, aspect inestetic). De aceea se impune corectia chirurgicala.

Microcorneea – se defineste atunci cand diametrul corneei este mai mic de 10 mm. Aceasta modificare se concretizeaza intr-o refractie mare (pana la + 46D) si adeseori hipermetropie. Daca apare in contextul unui segment anterior micsorat este vorba de microftalmie anterioara, daca tot globul este micsorat si malformat se numeste microftalmie iar nanoftalmia desemneaza starea in care ochiul este mai mic dar absolut normal. Microftalmia poate asocia si alte anomalii congenitale dintre care cel mai frecvent glaucomul congenital, coloboame, cataracta congenitala.

Microsferofachia – consta in existenta bilaterala a unui cristalin mai mic si de forma sferica. Este frecvent asociata unor afectiuni sau sindroame familiale (Weill-Marchesani, Marfan) avand tendinta de luxatie in adolescenta.

Midriaza – o dilatatie a pupilei.

Migrenele oculare – confera senzatia de privire prin sticla sparta. Este o tulburare vizuala in care perceptia vizuala se modifica.

Miodezopsie – reprezinta perceptia in campul vizual de “muste zburatoare”. Apar consecutiv miopiei forte, uveitelor sau hemoragiilor de la nivelul vitrosului.

Miokimie – tic motor al ochiului ce se manifesta printr-un spasm involuntar, nedureros al pleoapelor. Poate fi cauzat de: oboseala, stres, consumul excesiv de cafea, privitul prelungit la televizor, la calculator sau in alte surse de lumina.

Miopia – ametropia in care imaginea obiectelor se formeaza intr-un focar in fata retinei si este generata, de obicei, de alungirea axului antero-posterior al globului ocular. Miopia se manifesta prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele situate la o distanta mai mare.

Mioza – o contractie pronuntata a pupilei.

Muschii ciliari – muschi care se contracta pentru a influenta grosimea cristalinului, modificand focalizarea imaginii.

Muschi oculari – sase muschi care dau mobilitate ochilor.

Termeni medicali oftalmologici care incep cu litera N.

Nanoftalmie – anomalie congenitala cu transmitere genetica. Se caracterizeaza prin prezenta unui glob ocular de dimensiuni reduse dar normal din punct de vedere functional.

Nervi oculari – transmit informatiile vizuale catre creier, prin intermediul impulsurilor electrice. Datorita pozitiei nervului optic, care se ataseaza de globul ocular in partea posterioara a ochiului print-un, se creeaza pe retina o zona lipsita de celule fotosensibile, incapabila sa recepteze lumina, numita pata oarba.

Nervul optic – este cel de-al doilea nerv cranian si conduce informatii senzoriale legate de simtul vizual.

Nevul Ota – ocupa o suprafata foarte intinsa cuprinzand teritoriul cutanat inervat de primele doua ramuri ale trigemenului, anumite membrane oculare si chiar pavilionul urechii si mucoasa orala. Pigmentarea intereseaza conjunctiva, sclera, coroida, irisul si mai rar corneea, grasimea periorbitara si teaca nervului optic. La nivel scleral se prezinta sub forma de puncte, pete sau plaje in nuante de albastru, gri pana la negru.

Nevrita optica si neuropatia optica – presupune inflamatia nervului optic care cauzeaza vedere neclara si diminuarea vederii in anumite zone ale campului vizual.

Nevromul palpebral – apare in cadrul neurofibromatozei Recklinghausen (Boala Recklinghausen); datorita dezvoltarii tumorale, pleoapa superioara este edematiata, si fanta palpebrala este deschisa cu dificultate; de obicei, tegumentul supraiacent are un aspect nemodoficat – eventual poate prezenta cateva pete maronii. Leziunile tumorale sunt de consistenta ferma si se dispun sub forma unui sirag de margele. Tumora se formeaza ca urmare a proliferarii necontrolate a celulelor Schwann de la nivelul nervilor papebrali.

Nictalopia – starea patologica care consta intr-o tulburare a vederii nocturne. Aceasta afectiune este unul din semnele comune ale cataractei, si este primul semn care avertizeaza asupra existentei unui deficit de vitamina A (retinol), care poate conduce la uscarea corneei sau la leziuni ale retinei.

Nistagmus – fenomen spontan sau provocat, congenital sau dobandit, caracterizat prin miscari involuntare si sacadate ale ochilor, de mica amplitudine, de cele mai multe ori orizontale, dar uneori verticale sau circulare.

Termeni medicali oftalmologici care incep cu litera O.

Oboseala oculara (astenopia acomodativa) – sindrom cu etiopatogenie complexa. In acest caz , amplitudinea acomodativa este normala, persoana incepe lectura fara dificultate , dar efortul nu poate fi sustinut. Simptomatologia clinica este caracteristica : incetosarea pasagera a vederii dupa un anumit interval de timp de lectura , discomfort, lipsa de randament,dificultai in a se concentra asupra lecturii,somnolenta,cefalee. Obiectiv poate aparea discreta congestie conjunctivala. Daca lectura este intrerupta pentru cateva momente , privirea fiind indreptata spre infinit, lectura poate fi reluata, dar simptomele reapar.


Ochi – organ cu ajutorul caruia putem sa vedem si sa percepem tot ce ne înconjoara. Ochiul este un organ a carei principala functie este de a detecta lumina.


Ochelari – dispozitiv optic medical sau de protecție format din două lentile (fixate într-o ramă), care se pune la ochi (sprijinit pe rădăcina nasului) cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a apăra ochii de praf, de o lumină prea puternică etc.


Ochi umflati (exoftalmie) (Boala Graves) – inflamarea structurilor din spatele ochilor (exoftalmie sau marirea ochilor); este adesea un simptom al unei afectiuni numita hipertiroidism (Boala Graves). Boala Graves este cauzata de o hiperproductie a hormonului tiroidian denumit tiroxina. In cazuri grave, boala Graves – prin marirea globilor oculari – poate conduce la vedere dubla.


Ocluzie pupilara – inchiderea deschiderii pupilare cu un exudat organizat rezultat in urma unui proces inflamator exudativ. Are ca rezultat scaderea acuitatii vizuale si aparitia durerii consecinta a cresterii tensiunii intraoculare.


Ocular – parte a sistemului optic al unui microscop prin care observatorul priveste pentru examinarea preparatului.


Oftalmie – afectiune inflamatorie a ochiului.


Oftalmologie – specialitate care se ocupa cu depistarea, diagnosticarea, tratarea si recuperarea bolnavilor cu afectiuni ale globului ocular si anexelor globului ocular.


Oftalmoplegia – o paralizie a muschilor motori ai unui ochi. La originea paraliziilor nervilor oculomotorii pot sta traumatismele craniene si orbitare, compresiile tumorale si hipertensiunea intercraniana, diabetul , bolile vasculare, scleroza in placi, boala lui Behcet.


Ombilicatia – apare ca o depresiune localizata si opaca a fetei posterioare a cristalinului.


Optician – persoana specializata in optica medicala (diferita de medicul oftalmolog sau de optometrist), care se ocupa cu consilierea in ceea ce priveste corectia cu ochelari sau lentile de contact si respectiv cu realizarea ochelarilor si instruirea purtatorilor de lentile de contact.


Optometrist – specialist in examinarea functiilor vizuale si a sanatatii oculare. Poate diagnostica diverse afectiuni sau tulburari oculare, poate prescrie corectii vizuale cu ochelari sau lentile de contact si poate adapta persoane cu lentile de contact.


Orbirea (cecitatea) – consta in absenta vederii din cauza unor leziuni ale mediilor transparente oculare, ale retinei, ai centrilor nervosi. Cecitatea poate fi partiala sau totala, dobandita sau congenitala.


Orjeletul extern (sau ulciorul) – infectia unei mici glande sebacee de la nivelul pleoapei, care inconjoara baza unei gene. Initial apare ca o mica umflatura rosie, moale, care atinge un maxim in 3 zile. urciorul se sparge apoi, dreneaza si se vindeca in aproximativ o saptamana.


Orjeletul intern – ca si urciorul este o infectie. Acesta afecteaza insa glanda sebacee mai profund in interiorul pleoapei. Acestea sunt de obicei mai mari si dureaza mai mult decat urciorul.

Ortokeratologie – metoda de corectie a unei tulburari de vedere, cum ar fi miopia, in cadrul careia persoana respectiva poarta pe parcursul somnului (noptii) lentile de contact rigide pentru a modifica forma corneei astfel incat acea persoana vede clar temporar fara sa mai necesite corectie.

Termeni medicali oftalmologici care incep cu litera P.

Pahimetria corneana – o investigatie prin care se masoara grosimea corneei.

Papilomul – tumora benigna cel mai des intalnita la nivelul margilor libere palpebrale.

Paralizia Bell – afectiune determinata de paralizia brusca a uneia din partile fetei. Din cauza incapacitatii de a clipi, se poate dezvolta sindromul de ochi uscat.

Parinaud (Sindromul Parinaud) – tulburare oftalmologica ce se caracterizeaza printr-o paralizie a miscarilor verticale ale ochilor si printr-o paralizie de convergenta, provocand o vedere dubla de aproape.

Pemfigusul conjunctivei – boala cu caracter autoimun; practic este vorba despre prezenta locala a unor anticorpi indreptati impotriva antigenelor membranei bazale conjunctivale; acesti anticorpi pot ajunge chiar si in circulatia sistemica a organismului.

Pinguecula – pata galbena care se formeaza pe conjuctiva, ca urmare a expunerii la raditiile ultraviolete, praf, etc.

Pleoapa – val musculomembranos care acopera partial in sus si in jos fiecare dintre cei doi ochi, destinat sa-i protejeze.

Pol anterior – partea din fata a globului ocular (conjuctiva, sclera, corneea, irisul, cristalinul).

Prezbiopia – diminuarea puterii de acomodare a ochiului o data cu inaintarea in varsta, mai ales la distingerea obiectelor de aproape. Pe masura apropierii de varsta medie, cristalinul (lentila ochiului) se subtiaza si isi pierde din elasticitate.

Prezbitism – defect de vedere care apare de obicei la batranete, acesta comportandu-se in acelasi mod precum hipermetropia, acesta fiind cauzat de atrofierea elasticitatii cristalinului.

Protanomalia – deficienta in perceperea nuantelor de rosu.

Protanopia – dificultatea sau imposibilitatea de a recunoaste culoarea rosie.

Protruzia congenitala Von Ammon – sclera este subtiata si captusita doar de o foita retiniana aplazica. In timp poate evolua spre ruptura maculara si dezlipire de retina.

Pseudopolicoria – consta in aspectul perforat al irisului in mai multe puncte care da senzatia existentei mai multor pupile. Dar aceste gauri nu sunt pupile propriu-zise deoarece nu au sfincter si motilitate reflexa proprie. Sunt produse in urma vindecarii sechelare a unor procese inflamatorii intrauterine.

Pterigionul – ingrosare anormala, in relief a conjunctivei, localizata pe cornee.

Ptoza (pleoape cazute) – pot fi corectate cu succes prin intermediul interventiei chirurgicale numite blefaroplastie.

Punct lacrimal – denumire a deschiderilor orificiilor canaliculelor lacrimale care se afla dispuse la marginea interna a pleoapelor pe cate o mica papila (papila lacrimalis).

Punctum proxim – denumire pentru punctul cel mai apropiat ce poate fi vazut clar cu maximum de acomodare.

Punctum remotum – denumire pentru cel mai indepartat punct ce este vazut clar fara ca ochiul sa faca vreun efort de acomodare. Distanta dintre “punctum remotum” si “punctum proxim” masoara “amplitudinea acomodarii”.

Pupila – orificiu circular sau alungit, negru, de marime variabila in centrul irisului care regleaza cantitatea de lumina care intra in ochi.

Pupilometrie – masurare a diametrului pupilar cu pupilometrul. Exista mai multe tipuri de pupilometre: comparative, tangentiale, de proiectie, diferentiale, cu radiatii infrarosii.

Pupiloscopie – examinare si determinare a refractiei oculare prin studierea umbrei pupilare facute de un fascicol de lumina proiectat in pupila dilatata dupa paralizarea medicamentoasa a muschiului ciliar.

Termeni medicali oftalmologici care incep cu litera R.

Retina – strat subtire de celule din globul ocular care permit captarea semnalului luminos. Retina este o membrana subtire si transparenta a carei fata posterioara se afla in contact cu coroida, prin intermediul epiteliului pigmentar, iar fata anterioara cu corpul vitros.

Retinita – inflamatie a retinei, de obicei bilaterala, in legatura cu o boala generala a organismului, infectii, tulburari de metabolism, boli renale, diabet zaharat, boli vasculare, sanguine etc.

Retinita cu citomegalovirus – aproximativ 80% dintre adulti sunt expusi la citomegalovirus (CMV), dar boala ii afecteaza doar pe cei care au sistemul imunitar compromis, cum ar fi bolnavii de SIDA. Implica aparitia unor puncte albe, vedere incetosata etc.

Retinopatia diabetica – complicatie a diabetului zaharat, acesta fiind cauza degradarii vederii sau chiar a orbirii.

Retinita pigmentara – afectiune degenerativa a retine care presupune vederea scazuta pe timp de noapte, dificultati de adaptare la luminozitate scazuta si ingustarea campului vizual.

Retinoblastom – boala in care apar celule maligne in tesutul retinian.

Retinopatie pigmentara – boala degenerativa ereditara a celulelor vizuale receptoare ale luminii (conuri si bastonase). Retinopatia pigmentara este o boala care afecteaza copilul. O retinopatie pigmentara se manifesta printr-un defect de adaptare la intuneric si printr-o ingustare a campului vizual, care se accentueaza cu trecerea anilor. O scadere a acuitatii vizuale este adesea observata dupa cativa ani, putand evolua pana la o vedere slaba si la o ingustare a campului vizual.

Rozaceea oculara – include mai multe afectiuni si simptome care preced manifestarile cutanate: keratita, conjunctivita, blefarita, hiperemia, inflamatia pleoapelor, fotofobia etc.

Rozeolele sifilitice – leziuni carasteristice sifilisului secundar – se localizeaza foarte rar la nivelul tegumentului sau conjunctivei palpebrale. Leziunile sunt de forma unor eruptii papuloase, inconjurate de o zona eritematoasa, dispuse sub forma unor placi.

Rubeoza iriana – denumire pentru neovascularizatia iriana care apare in diverse circumstante patologice. Neovasele sunt subtiri, fine, lipsite de invelis conjunctiv. Intr-un stadiu mai avansat, vasele din cele doua plexuri se unesc, in final aparand ectropionul pupilar, hipema, glaucom neovascular prin blocajul unghiului camerular.

Termeni medicali oftalmologici care incep cu litera S.

Salazionul (chalazionul) – inflamatie cronica a glandelor sebacee Meibomius, care apare in urma obstructiei canaliculelor excretorii glandulare. Salazion se manifesta sub forma unei umflaturi (nodul) la nivelul pleoapei.

Sarcomul Kaposi – formatiune tumorala maligna, cu aspect de placarde angiomatoase, inchise la culoare; de asemenea, sarcomul Kaposi este insotit de aparitia unor noduli indurati, de culoare violacee, si a edemului difuz si dureros. Leziunea se localizeaza cu predilectie la nivelul pleoapei superioare, putand atinge dimensiuni chiar si de doi centimetri.

Sebumul – produsul de secretia al glandelor sebacee; aceasta secretie are o coloratie albicioasa si este semiconsistenta; sebumul este format dintr-un amestec de acizi grasi si resturi ale celulelor secretoare; pe langa functia de lubrifiere, sebumul are si un rol foarte important in protectia tegumentului – rol antifungic si rol antibactericid.

Sclera – membrana exterioara netransparenta a globului ocular, care trece in partea anterioara a globului ocular in cornee transparenta. 6 muschi oculomotori se fixează de scler. In ea se gasesc o cantitate mica terminatii nervoase si capilare. Sclerotica mai poarta denumirea de albul ochiului.

Sclerita – termen medical pentru inflamatia scleroticei. Cauzele inflamatiei sclerei sunt complet necunoscute. Posibil sa fie asociate unor afectiuni reumatice sau ale tesutului conjunctiv, in special in cazurile de sclerita profunda.

Sclerocorneea – opacifiere neinflamatorie si neevolutiva care intereseaza corneea periferica sau in totalitate. In general este bilaterala si are caracter ereditar. Poate asocia alte anomalii ca afachia, oligofrenia, malformatii scheletice.

Scotom – reprezentat de prezenta de umbre in campul vizual. Acesta apare in special in dezlipirile de retina, in patologia vasculara retiniana, in patologii ale cailor optice.

Secluzie pupilara – inchiderea orificiului pupilar prin aderentele marginilor pupilei la fata anterioara a cristalinului in urma unui proces inflamator.

Sindromul Adie – sindrom neurologic in care una sau ambele pupile sunt dilatate si slab reactive sau nereactive la lumina si la stimuli apropiati, acompaniata de tulburari de acomodare pupilara.

Sindromul Axenfeld – presupune asocierea anomaliei Axenfeld cu glaucomul si uneori cu asimetrie faciala, hipoplazie faciala, hipertelorism.

Sindromul Beauvieux (pseudoatrofia cenusie a papilei) – afectiune rara constand in intarzierea mielinizarii nervului optic care in mod normal se incheie cel tarziu imediat dupa nastere. Intereseaza preponderent nou-nascutii prematur care prezinta cecitate in ciuda aspectului normal al ochilor. Semnul caracteristic este aspectul cenusiu metalic al papilei.

Sindromul de retractie a pleoapelor – se caracterizeaza printr-o marire a fantei palpebrale si o pozitie retractata a pleoapelor deasupra limbului superior, respectiv sub nivelul limbului inferior.

Sindromul Marfan – boala autosomal dominanta care se manifesta prin sinteza unui colagen cu structura alterata. Anomaliile oculare constand in sclere albastre, megalocornee, sferofachie, cataracta congenitala, colobom irian asociaza si extremitati lungi, musculatura atrofiata, anomalii cardiovasculare (cele mai grave).

Sindromul morning glory – anomalie rara care asociaza un deficit al peretelui scleral, o papila largita, care prezinta o excavatie profunda sub forma de palnie, prezenta unui stafilom scleral peripapilar si a unui burelet proeminent pigmentat ce inconjoara papila.

Sindromul sclerelor albastre – apare in diferite sindroame produse de tulburari ale metabolismului tesutului conjunctiv si osos sau de aberatii cromozomiale avand ca manifestare clinica comuna printre altele si aspectul albastru al sclerelor. Coloratia albastra este data de vizibilitatea prin sclera translucida a uveei.

Sindromul Sjogren – boala autoimuna cu progresie lenta, caracterizata prin disfunctia glandelor lacrimale si salivare. Tratamentul consta in prevenirea complicatiilor si ameliorarea simptomelor.

Sortul conjunctival (epitarsul) – afectiune uni- sau bilaterala constand in existenta unei cute anormale a conjunctivei tarsale mai ales la nivelul pleoapei superioare aparuta probabil ca o consecinta a unor inflamatii intrauterine a conjunctivei.

Spasmul ocular sau spasmele palpebrale (ticuri sau blefarospasm) – miscare involuntara care se repeta la fiecare cateva secunde pentru un minut sau doua si afecteaza de obicei muschii ambilor ochi. Multe persoane au asemenea episoade in anumite momente din viata. Aceasta este forma minora de contractie, este nedureroasa si inofensiva si, de obicei, trece de la sine.

Specialist oftalmolog – medic specializat in diagnosticarea si tratamentul afectiunilor oculare. Acesta efectueaza examinarea oftalmologica, trateaza diversele afectiuni, prescrie medicatie si realizeaza interventii chirurgicale oftalmologice. Pot prescrie retete de ochelari sau de lentile de contact. Pentru determinarea dioptriilor (pentru ochelari sau lentile de contact) pot fi ajutati sau chiar inlocuiti de catre optometristi.

Stafilomul posterior din miopia forte (stafilomul Sarpa) – provoaca subtierea sclerei la nivelul polului posterior si in segmentul dintre ecuator si insertia muschilor drepti.

Strabismul (deviata ochilor) – afectiune caracterizata prin faptul ca axele globilor oculari nu sunt paralele intre ele; drept consecinta nu au capacitatea de a focaliza aceeasi imagine.

Subluxatia cristalinului – o deplasare partiala a cristalinului care mai pastreaza contactul cu loja sa; poate fi congenitala sau traumatica. Simptomatologia subiectiva este marcata de scaderea acuitatii vizuale pentru distanta.

Termeni medicali oftalmologici care incep cu litera T.

Tarsita – infectia intregii structuri tarsale; tarsul palpebral este o lamela de tesut conjunctiv dens, de forma semilunara, care contribuie la formarea marginilor libere ale pleoapelor; la nivelul globului ocular, exista o formatiune tarsala superioara si una inferioara. De obicei tarsita apare ca urmare a unor infectii conjunctivale sau tegumentare de vecinatate.

Tomografia in coerenta optica (OCT) – este o metoda imaginistica moderna, non-invaziva, non-contact, de inalta rezolutie (sub 10 microni), utila in diagnosticarea si investigarea bolilor retinei si nervului optic.

Tomografie retiniana (OCT retina) – este o investigatie ce analizeaza in amanunt, prin sectiuni transversale, eventualele modificari de la nivelul straturilor retinei.

Tonometrie – examen care are drept scop masurarea tensiunii oculare (a presiunii din interi­orul ochiului).

Topografie corneana – investigatie moderna pentru depistarea si urmarirea evolutiei keratoconusului, dar si a altor afectiuni corneene.

Toxoplasmoza oculara – este o parazitoza/inflamatie intraoculara datorata infectiei cu parazitul Toxoplasma gondii (vierme intracelular care infesteaza, conform estimarilor, circa 50% din populatia globului). Simptomele oculare variaza in functie de varsta pacientului. De exemplu copii prezinta reducerea acuitatii vizuale, strabism, nistagmus, leucocorie in timp ce adolescentii si adultii prezinta diminuarea campului vizual, scotoame, fotofobie, durere locala, hiperemie.

Tract lacrimal – ansamblu al conducturilor care vehiculeaza lacrimile provenind de la glandele lacrimale spre canalul lacrimonazal, care se deschide in fosele nazale.

Trahomul – conjunctivita granulomatoasa severa, endemica cu evolutie cronica care debuteaza ca o foliculita acuta si foarte contagioasa. Boala afecteaza ambii ochi astfel incat principala consecinta in evolutia naturala este orbirea.

Trichiasis – inflexie a genelor spre ochi, ceea ce provoaca o iritatie a corneei. Un trichiasis este asociat adesea unui entropion (rasucire a marginii pleoapei spre interiorul ochiului), uneori legata de varsta. Atunci cand genele deviate nu sunt prea numeroase, ele pot fi indepartate cu o penseta sau se poate practica o electroliza ciliara, care consta in arderea foliculilor pentru a limita si chiar a impiedica cresterea lor.

Tuberculoza palpebrala – este generata de catre infectia cu patogenul Mycobacterium tuberculosis. Inocularea patogenului la nivel palpebral se realizeaza prin intermediul mainilor contaminate cu bacil; de asemenea, infectia poate disemina de la nivelul unui focar infectios pulmonar – localizandu-se la nivelul globului ocular.

Tumorile disgenetice – tumori congenitale care afecteaza tesuturile epitelial, glandular, nervos, pigmentar si limfatic precum si vasele de sange. Sunt localizate preponderent la nivelul limbului sclero-corneean.

Termeni medicali oftalmologici care incep cu litera U.

Ulcerul cornean – rana deschisa pe cornee – stratul frontal clar al ochiului. Corneea acopera irisul (partea colorata a ochiului) si inconjoara pupila, ca suprafata de sticla ce acopera un ceas. Un ulcer cornean, de obicei, este rezultatul unei infectii a ochiului, desi acesta poate fi cauzat inclusiv de un ochi sever sau alte tulburari oculare.

Ulciorul (sau orjeletul extern) – tulburare a glandelor sebacee care se concretizeaza prin aparitia unei umflaturi pe una din pleoapele ochiului.

Umoarea vitroasa / (sticloasa) – substanta gelatinoasa ce se gaseste in spatiul situat dupa cristalin, numit si camera posterioara. Lumina refractata de cornee si cristalin strabate corpul vitros pana la retina.

Uvee – (tractus uveal sau membrana iridocoroidiana) – reprezinta tunica media a ochiului, puternic vascularizata, cu strat pigmentar, este considerata tunica nutritiva precum si camera obscura a ochiului, cea care creeaza ambianta necesara functionarii elementelor senzoriale retiniene.

Uveita – afectiune inflamatorie a tractului uveal.

Termeni medicali oftalmologici care incep cu litera V.

Vazul / (vederea) – imaginea proiectata pe retina pe care o percepem cu ajutorul ochiului fiind mai departe transmisa centrului optic din creier prin intermediul nervului optic.

Vaccina – boala infectioasa produsa de catre virusul vaccinei; infectia apare in cele mai multe cazuri dupa autoinocularea virusului; perioada de incubatie a infectiei este de maxim 10 zile. Leziunile tegumentare se localizeaza cu predilectie la nivel palpebral – o treime dintre cazuri vor fi insotite de leziuni corneene. La nivelul pleoapelor, pacientul prezinta una sau mai multe pustule – vezicule cu continut purulent; tegumentul inconjurator este congestionat si eritematos.

Vitrectomie – interventie chirurgicala care consta in scoaterea vitroasei (gelul transparent care umple cavitatea oculara, in spatele cristalinului). O vitrectomie este practicata in caz de hemoragie intravitreana, oricare i-ar fi originea (ruptura retiniana, traumatism, formare de neovase), care nu se resoarbe in rastimp de cateva saptamani; in caz de dezlipire de retina cu tractiune a vitroasei sau cu aderente vitreoretiniene proliferante: dupa unele inflamatii (uveite) sau infectii importante ale ochiului si care deranjeaza vederea, cu scopul de a curata cavitatea.

Termeni medicali oftalmologici care incep cu litera X.

Xantelasma – ansamblu de mici pete galbui usor proeminente, situate pe partea ploapelor apropiata de nas si constituite dintr-o depunere de colesterol. Evolutia sa este benigna si foarte lenta. Ablatia chirurgicala este justificata doar in caz de jena, mai ales estetica.

Xantopsia – anomalie a vederii in culori in cursul careia totul pare colorat in galben. O xantopsie constituie un semn foarte rar, observat in cursul unor ictere al anumitor corioretinite si al anumitor cataracte debutante.

Xeroftalmie (keratoconjunctivita uscata) – afectiune oculara constand intr-o uscare a conjunctivei si a corneei. Afectiunea are drept cauza principala o carenta in vitamina A. O xeroftalmie se manifesta printr-un aspect botit al conjunctivei si prin prezenta pe aceasta membrana a unor pete albe cu aspect grunjos, cauzate de absenta secretiei lacrimale. Corneea poate fi sediul unei inflamatii dureroase (keratita), apoi a unei infectii a ochiului, cu riscul de perforatie corneeana. Uscaciunea oculara duce la o keratinizare a tesuturilor corneene (modificare a structurii tesuturilor, mai bogate in proteine), apoi eventual la distrugerea lor.

Xerosis – uscarea anterioara a ochiului.

Xeroza – boala in care mucoasa conjunctivala sufera un proces de metaplazie, cu aspect epidermoid.

Xeroza conjunctivei – consta in aparitia unei metaplazii a conjunjunctivei care capata un aspect epidermoid.

Xeroza epiteliala – consta in aparitia pe conjunctiva bulbara a unei pete triunghiulare de culoare alba cu baza la limb acoperita de o spuma fina.

Xeroza parenchimatoasa se produce in urma actiunii unor factori locali (trahom, pemfigus, arsuri s. a. ) care provoaca uscarea conjunctivei insotita de tulburari trofice si fenomene inflamatorii. Conjunctiva capata o culoare cenusie, devine aspra si lipsita de transparenta. Modificarile cuprind inclusiv fundurile de sac si glandele conjunctivale. Xeroza parenchimatoasa afecteaza toata conjunctiva.

Termeni medicali oftalmologici care incep cu litera Z.

Zona zoster oftalmica – este generata de catre infectia cu virusul varicelo-zosterian = patogen infectios din genul Varicellavirus, care produce varicela si zona zoster; transmiterea virusului se face pe cale aeriana; virusul ramane cantonat la nivelul organismului si are capacitatea de a se reactiva dupa perioade foarte lungi de timp. La nivelul globului ocular, virusul varicelo-zosterian afecteaza ramura oftalmica a nervului cranian trigemen (nervul V cranian).

Zonuloliza – desprinderea ligamentului suspensor al cristalinului (zonula lui Zinn), sub actiunea unei solutii injectate in iris, pentru a inlesni extragerea cristalinului in caz de cataracta.